adânc de apă / silvia moldovan / 1.02.2018

Adâncul nu este nici metaforă, nici alegorie. Este ceea ce urmează după extincție, iar extincția este un scenariu. După dispariția peștilor urma dispariția tuturor celorlalte vertebrate, inclusiv a omului. Dar nu eram sigură că voi ajunge până acolo, în timpul vieții mele, la cât de încet se mișcau lucrurile. M-am apucat să pictez adâncul fără să mă gândesc la ce se întâmplă la suprafață. Am început cu cele două forme – entități, singura reminescență a peștilor care au existat cândva. A urmat marea poluată, complet lipsită de viață. Am scufundat în ea, fără să îmi fi propus, pe parcursul lucrului, un steag fluturând, mai apoi și o barcă. La sfârșit, când am văzut-o gata, mi-am dat seama că am scufundat toate cele materiale și imateriale create de om. Neașteptat și neintenționat s-a produs acea extincție totală pe care, deși am gândit-o de la început, nu credeam că o voi „trăi”. Acum m-am calmat. Urmează mările.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s