(english below)
ADÂNC DE APĂ
Adâncul nu este nici metaforă, nici alegorie. Este ceea ce urmează după extincție, iar extincția este un scenariu.
După dispariția peștilor urma dispariția tuturor celorlalte vertebrate, inclusiv a omului. Dar nu eram sigură că voi ajunge până acolo, în timpul vieții mele, la cât de încet se mișcau lucrurile. M-am apucat să pictez adâncul fără să mă gândesc la ce se întâmplă la suprafață. Am început cu cele două forme – entități, singura reminescență a peștilor care au existat cândva. A urmat marea poluată, complet lipsită de viață. Am scufundat în ea, fără să îmi fi propus, pe parcursul lucrului, un steag fluturând, mai apoi și o barcă. La sfârșit, când am văzut-o gata, mi-am dat seama că am scufundat toate cele materiale și imateriale create de om.
Neașteptat și neintenționat s-a produs acea extincție totală pe care, deși am gândit-o de la început, nu credeam că o voi „trăi”.
Acum m-am calmat.
Urmează mările.
……………………………………………………………………………………………………………………
The deep is neither a metaphor, nor an allegory. It is what follows extinction, and extinction itself is a scenario.
After the disappearence of fish would come the disappearence of all the other vertebrates, including man. But I wasn’t sure that i would get there during my lifetime, at how slow things were moving. I started painting the deep water without thinking of what might be happening at the surface. I started with the two entity-shapes, the only reminescence of the fish that once existed. Next was the polluted sea, completely lifeless. Unplanned, during work, I submerged in it a fluttering flag and later a boat. In the end, when I saw it finished, I realised that i had just submerged all the material and immaterial things that man has ever created.
Unexpectedly and without intention, that complete extinction that i had thought about in the beginning, but never thought i would get to experience, actually happened.
Now I am calm.
Next there are the seas
lapsus.xyz 