Emergency Entrance

O încăpere pentru sclavul leneș consumator de lux….care ajunge acasă unde se simte străin într-un spațiu artificial. Luxul e o butaforie scumpă și oricât și-ar spăla corpul cu spume și miresme exotice, nu reușește să absoarbă prin pori aristocrația pe care crede că o merită dar pe care nu și-o permite oricât ar plăti. E firesc să ne permitem totul și să nu primim ce avem nevoie, publicitatea s-a asigurat de asta.
Superficialitatea gusturilor îi permite omului să aproprieze fragmente ale culturii înalte, istorice.
Rococo și deziluzie, marketing & copy style. Coloana a cărui capitel e improvizat și creat mecanic nu
mai reprezintă decât o formă imitată, cumpărată și plasată impasibil la intrare.
Avem impresia că unii refuză categoric să-și accepte identitatea sau rolurile. În schimb, încearcă să
se standardizeze după normele unei societăți adolescentine dar rămân enclave kitschoase cu stilul lor
somptuos și splendid. Consumatorii nu au renunțat la ideea de a deveni membrii unei pături superioare, dorind să-și abandoneze breasla și identitatea de îndată ce li se oferă oportunitatea. Întrebarea acum devine, cel puțin pentru noi: cu ce se identifică omul contemporan în cultura imitațiilor, publicității, a aproprierii și a materialismului plictisit dar promotor de clasă?

A room for the lazy slave, consumer of luxury commodities…
…who arrives home where he feels alienated in an artificial environment. Luxury is just expensive set
design and as they wash their body with bubbles and exotic fragrance, they simply cannot absorb the
aristocracy they feel they deserve, despite how much they pay. It’s only natural to be able to afford
everything except the things we need, advertising did a good job.
The superficiality of taste allows man to appropriate fragments of historical high culture. Rococo and
delusion, marketing & copy style. The column with improvised, mechanically created ornaments
doesn’t represent more than borrowed form, bought and impassibly placed at the entrance.
We have the feeling that some refuse to accept their identity or roles. They actually can’t wait to
standardize themselves to the norms of an adolescent society remaining an enclave of kitsch with
their sumptuous splendid style.
Consumers have not abandoned the idea of becoming members of a higher class, wishing to
abandon their guild and identity as soon as possible. The question now becomes, at least for us: what
does the modern man identify with in the culture of immitations, advertising, appropriation and
materialism which lacks ideas but promotes class?

Făină de grâu, ulei vegetal, apă, sare, zahăr, legume deshidratate, aromatizator (găină), condimente, curcuma, antioxidanți, praf de usturoi, mirodenii, carne de pui praf (0,13%), glutamat de sodiu, potențator de gust: E621, E627, E631.Valori nutriționale (per 100 g)
Calorii (kcal) 436 / (kJ) 1893
Lipide totale 16 g
Lipide saturate 8 g
Lipide polinesaturate 1,5 g
Lipide mononesaturate 7 g
Colesterol 0 mg
Sodiu 2.036 mg
Potasiu 179 mg
Carbohidrați 63 g
Fibre alimentare 2,3 g
Zaharuri 1,6 g
Proteine 10 g

A room for the lazy slave, consumer of luxury commodities…
…who arrives home where he feels alienated in an artificial environment. Luxury is just expensive set
design and as they wash their body with bubbles and exotic fragrance, they simply cannot absorb the
aristocracy they feel they deserve, despite how much they pay. It’s only natural to be able to afford
everything except the things we need, advertising did a good job.
The superficiality of taste allows man to appropriate fragments of historical high culture. Rococo and
delusion, marketing & copy style. The column with improvised, mechanically created ornaments
doesn’t represent more than borrowed form, bought and impassibly placed at the entrance.
We have the feeling that some refuse to accept their identity or roles. They actually can’t wait to
standardize themselves to the norms of an adolescent society remaining an enclave of kitsch with
their sumptuous splendid style.
Consumers have not abandoned the idea of becoming members of a higher class, wishing to
abandon their guild and identity as soon as possible. The question now becomes, at least for us: what
does the modern man identify with in the culture of immitations, advertising, appropriation and
materialism which lacks ideas but promotes class?

Deoarece trăim într-o realitate suprasaturată cu imagini, sunetul e perceput fie ca o absență, fie ca o conveniență benignă sau ca un bun de consum. Forma standardizată a experienței auditorii este omniprezentă și rareori chestionată. Plătim diverse platforme online (Spotify, iTunes, etc) pentru ultimul album Kanye West, suntem menajați să ascultăm un anumit tip de muzică pentru un anumit tip de activitate (yoga, jogging, ș.a.), oamenii merg la shopping ascultând melodii enervante la radio pe care nu le-au cerut dar li s-au servit și pe care nici nu și le vor aminti. Repetitive și plăcute, sunetele ne înstrăinează de propria sensibilitate, ne desensibilizează la modurile în care putem fi manipulați de sunet și nu mai putem conștientiza acest lucru când se întâmplă. Suntem de fapt manipulați? Sau ne protejăm de posibila psihoză a liniștii absolute iar de aceea ascultăm totul și orice? Este timpul să examinăm cum sunetul este folosit pentru a ne modela experiențele și, mai important, să vedem cum putem să ne folosim de sunet ca să generăm creații independente de realitatea mecanistică și manieristă.

A room for the lazy slave, consumer of luxury commodities…
…who arrives home where he feels alienated in an artificial environment. Luxury is just expensive set
design and as they wash their body with bubbles and exotic fragrance, they simply cannot absorb the
aristocracy they feel they deserve, despite how much they pay. It’s only natural to be able to afford
everything except the things we need, advertising did a good job.
The superficiality of taste allows man to appropriate fragments of historical high culture. Rococo and
delusion, marketing & copy style. The column with improvised, mechanically created ornaments
doesn’t represent more than borrowed form, bought and impassibly placed at the entrance.
We have the feeling that some refuse to accept their identity or roles. They actually can’t wait to
standardize themselves to the norms of an adolescent society remaining an enclave of kitsch with
their sumptuous splendid style.
Consumers have not abandoned the idea of becoming members of a higher class, wishing to
abandon their guild and identity as soon as possible. The question now becomes, at least for us: what
does the modern man identify with in the culture of immitations, advertising, appropriation and
materialism which lacks ideas but promotes class?

RoSe (Robot Senzorial)what_o instalație fizică formată din senzori programați în mediul de dezvoltare Arduinowho_am lucrat cu copii și am studiat / plănuit cum funcționează cele 5 simțuri recreate artificial folosindu-ne de cod și electronicăwhy_proiectul Digital Sensitivity are scopul de a clădi prin întâlniri săptămânale o platformă de educație pentru copii și tineri, promovând arta și tehnologia prin Științescu Timișoara

A room for the lazy slave, consumer of luxury commodities…
…who arrives home where he feels alienated in an artificial environment. Luxury is just expensive set
design and as they wash their body with bubbles and exotic fragrance, they simply cannot absorb the
aristocracy they feel they deserve, despite how much they pay. It’s only natural to be able to afford
everything except the things we need, advertising did a good job.

Vă invităm la expoziția de lansare a seriei “Nights” a colectivului italian compus din Paolo Bufalini, Filippo Cecconi, Edoardo Ciaralli, Paolo Gabriotti, Tommaso Gatti și Filippo Tappi.Grupul s-a format când cei 6 artiști și curatori s-au întâlnit la TRIPLA, artist-run space din Bologna înființat în 2016 de către Bufalini și Cecconi. Curiozitatea spațiului TRIPLA reiese din conformația sa arhitecturală: trei ferestre (/vitrine stradale) inaccesibile fizic pentru publicul extern însă vizibile zi și noapte. Un hibrid între un spațiu expozițional și o sculptură a cărei formă reprezintă un input pentru moduri de creație inspirate din trăsăturile distinctive ale unui context. http://spaziotripla.com/

Nights:Prolog este o introducere intenționat ambiguă și sugestivă ce se va desfășura vinerea viitoare în LAPSUS, o introducere ce precede sesiunile robotice a episoadelor ce vor avea loc într-o perioadă nedeterminată în spații de artă din mai multe țări. Proiectul va fi acompaniat de crearea unei arhive online care colectează contribuții literare și documentează expozițiile care vor face parte din proiect.Colectivul italian caută moduri noi dar asemănătoare ca procedeu de operare, structural deschise, definite ca formă dar eterogene ca și conținut, bazate pe comparații și îmbinări a diferite atitudini sau practici.

Nights includes an indefinite number of episodes, of which this exhibition is the prologue. An intentionally ambiguous and allusive introduction preceding the robot sessions. Nights will be accompanied by the creation of an online archive that collects the literary contributions and the documentation of the exhibitions that make up the various episodes.Paolo Bufalini, Filippo Cecconi, Edoardo Ciaralli, Paolo Gabriotti, Tommaso Gatti and Filippo Tappi, compose a collective of Italian artists and curators, coming from different cities of the country. The group met each other by attending TRIPLA, the Bolognese artist-run space founded in 2016 by Paolo Bufalini and Filippo Cecconi.
The peculiarity of TRIPLA was the architectural conformation of the space, consisting of three windows inaccessible from the outside and visible at all times of the day and night. A hybrid between an exhibition space and a sculpture, whose form has represented an input for the production of contents informed by the distinctive feature of the context, as well as a way to construct new relations. The authors and creators of Nights met in this way, both as hosted artists and simple spectators. The recent closure of the space has prompted them to develop a new but analogous operating modality, structurally open, defined in form but heterogeneous in contents, grounded on the comparison and conjugation of the diverse attitudes and practices.

░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░
░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░
░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░

░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░
░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░████████████████████████░░░░
░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░
░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░░

Foarte prolific, porumbelul comun se reproduce de 5-7 ori într-un an. Mediul lui „natural” nu este câmpul sau pădurea, ci aşezarea umană. Prin urmare, acesta ajunge să trăiască în grupuri foarte mari iar o data cu numărul lor crește și rata îmbolnăvirilor și a mortalității.
Instalația Egg Machine vorbește despre adăposturi contraceptive pentru porumbei, turnuri speciale sau spații cu acces la cuiburi unde oamenii pot înlocui ouăle reale ale porumbeilor cu ouă false (printate 3D) pentru a controla rata de înmulțire a acestor păsări.
Silvia Moldovan

Nights includes an indefinite number of episodes, of which this exhibition is the prologue. An intentionally ambiguous and allusive introduction preceding the robot sessions. Nights will be accompanied by the creation of an online archive that collects the literary contributions and the documentation of the exhibitions that make up the various episodes.Paolo Bufalini, Filippo Cecconi, Edoardo Ciaralli, Paolo Gabriotti, Tommaso Gatti and Filippo Tappi, compose a collective of Italian artists and curators, coming from different cities of the country. The group met each other by attending TRIPLA, the Bolognese artist-run space founded in 2016 by Paolo Bufalini and Filippo Cecconi.
The peculiarity of TRIPLA was the architectural conformation of the space, consisting of three windows inacces

Cercetarea Flaviei Albu și a Ceciliei Mentasti e despre circularitate și urgență, materializându-se într-un performance și un text poetic în spațiul Lapsus.Sistemele din care încercăm să evadăm ne consumă și ne încorporează critica pe care le-o aducem, profită de ea și o anihilează. Astfel suntem damnați la a reveni, mai flagelați ca înainte, la o stare în care repetăm același gest fără posibilitatea unei schimbări. O căutare a scopului într-o situație de incertitudine a libertății individuale în relație cu post-capitalismul.

Nights includes an indefinite number of episodes, of which this exhibition is the prologue. An intentionally ambiguous and allusive introduction preceding the robot sessions. Nights will be accompanied by the creation of an online archive that collects the literary contributions and the documentation of the exhibitions that make up the various episodes.Paolo Bufalini, Filippo Cecconi, Edoardo Ciaralli, Paolo Gabriotti, Tommaso Gatti and Filippo Tappi, compose a collective of Italian artists and curators, coming from different cities of the country. The group met each other by attending TRIPLA, the Bolognese artist-run space founded in 2016 by Paolo Bufalini and Filippo Cecconi.
The peculiarity of TRIPLA was the architectural conformation of the space, consisting of three windows inacces

Așa cum a declarat și World Economic Forum, a patra revoluție industrială se întâmplă acum, producția și circulația produselor sunt reformate și aduc cu sine modele 3D strălucitoare alături de finisaje super delicate, milioane de pixeli pe centimetru pătrat, 5G și alte minuni ale timpului nostru.Tehnologia și experții săi promiteau un viitor mai bun, mai curat, mai sigur, dar au eșuat să livreze. Tehnologia 3D ne poate ajuta să transformăm reziduul sau plasticul reciclat în cultură prin puterea sa de a coagula comunități de makeri și de a produce diverse tipuri de obiecte, de la design industrial la obiecte de colecție și artă. În același timp, această activitate este opusă obiectivului original deoarece se folosește de cultură pentru a produce resturi inutile ale contemporaneității.
…care sunt limitele dintre artă și reziduu, și ce e dincolo de această dualitate?

As the World Economic Forum declared The Fourth Industrial Revolution is happening right now, production and circulation of products are being reshaped as super shiny 3D print surfaces are more prevalent, alongside perfect matte polishing, a million pixels per square inch, 5G and other wonders of our time.
Tehnology and its tech gurus promised a better, cleaner, safer future but failed to deliver. 3D technology helps you transform trash or recycled plastic into culture in the sense that it coagulates followers and produces all kinds of products, from industrial design to collectable and art. At the same time this very activity does the opposite of what it intended by using culture as a premise to produce scrap.
… what is the limit between art and scrap and what lies beyond that?

Am găsit o discuție anonimă despre existență și moarte pe net. Am salvat-o. Fiecare reply e oribil și ilar în același timp. Ne putem lăfăi în logica lor pentru că ei sunt trolii, călugării care locuiesc în pivnițele părinților lor, vrăjitori virgini, adulți anxioși, nihiliști, ieroi, fataliști, memari și alte scursuri geniale din balta de anoni. Eu sunt unul dintre ei și îmi place să desenez. La Sit and Read | Art and Book Fair cu toții vom desena și vom omagia papirusul efemer care a dispărut de mult din analele internetului. Dar eu am salvat discuția lor.Fără like-uri, fără identitate, fără cenzură. The Existential Drawing Book e martora unei adunări în jurul ideii morții și a zeilor – vă invităm să contribuiți, să primiți o pagină și în cele două zile de atelier existențial să desenați cu negru.Cerințe de participare:
1. Prezență
2. Instrumente de desen (doar negru: creioane, liners, markers, pixuri, etc.)
3. Anxietate existențială

As the World Economic Forum declared The Fourth Industrial Revolution is happening right now, production and circulation of products are being reshaped as super shiny 3D print surfaces are more prevalent, alongside perfect matte polishing, a million pixels per square inch, 5G and other wonders of our time.
Tehnology and its tech gurus promised a better, cleaner, safer future but failed to deliver. 3D technology helps you transform trash or recycled plastic into culture in the sense that it coagulates followers and produces all kinds of products, from industrial design to collectable and art. At the same time this very activity does the opposite of what it intended by using culture as a premise to produce scrap.
… what is the limit between art and scrap and what lies beyond that?