HYPERDOME

Enter the Hyperdome

Hyperdome este o platformă invizibilă, un obiect care se manifestă nomadic în spații. Format din noduri și legături, rizomul independent crește planar și prezintă cultura ca o hartă de influențe și efecte fără o geneză sau o origine specifică – este tot ce se întâmplă acum pe raza perceptibilă de noi, nodurile și indivizii care compun rețeaua.Relațiile mutualiste dintre spații formează hiperdomul – acesta nu poate avea niciodată o formă definitivă. Spațiile de tip artist-run dispar și renasc mereu, de aceea harta se reconfigurează și conexiunile sparte se orientează către noi hub-uri ca rețeaua să supraviețuiască.Dorim ca Hyperdome să devină o platformă curatorială prin care vom putea organiza acțiuni distribuite în spații și locuri din Timișoara. Am creat acest proiect pentru a sprijini mișcări emergente, pentru a susține practici și cercetări artistice noi și pentru a găsi un ritm în dezvoltarea culturii artist-run.

The Turing Test Clinic

Testul Turing, inventat în 1950 de Alan Turing, este un test a capacității unui robot de a manifesta comportament inteligent echivalent cu cel al unei ființe umane. Turing a propus o situație în care un evaluator uman identifică inteligență artificială judecând limbajul natural dintr-o conversație om – mașinărie.Sâmbătă de la ora 16:00 vom transforma spațiul Lapsus în clinică de testare Turing pentru aceia dintre voi care v-ați întrebat în ce proporție suferiți de smartborghificare. Ipoteza este că din ce în ce mai mulți oameni manifestă alienare, comportament robotic, amorțeală creativă și lipsă de empatie. De aceea considerăm absolut necesară testarea afectivă a membrilor societății noastre pentru a defini gradul personal de artificialitate și pentru a conștientiza efectele tehnologiei asupra comportamentului sau asupra autonomiei cu care ne conducem viețile.Testul va fi acompaniat de Portret (ca) Robot pentru fiecare subiect, procedeu executat de Vlad Gheorghe Cadar. Rezultatele testării sunt urmate de diagnosticare și de emiterea unei rețete care va contribui la procesul de reumanizare, zice specialista noastră, Steliana Helix.Vă rugăm să trimiteți un mesaj pentru prioritate la testare, altfel va trebui să stați în sala de așteptare ascultând muzica ilustrului Frank Zappa pentru scurtcircuitarea rețelelor neuronale în pregătire pentru testare, experiență deloc neplăcută pentru oameni.

Pixel Afterlife 2.0

New media e deja vechi, iar în loc să exploateze noi tehnologii, Sergiu Sas practică o formă de arheologie digitală prin care salvează date șterse de pe stick-uri USB folosind recovery software. Putem vedea cum, printr-o reanimare a fișierelor jpeg și mov, ajungem la înțelegerea că datele ne pot bântui.Proiectul Pixel Afterlife identifică fragmente din activități umane oarecum aleatorii. Am făcut o selecție de obiecte digitale perfect conștienți de implicațiile etice ale expunerii intimităților sau snaphot-urilor găsite. De la traininguri de job, dezastre artificiale, accidente de muncă și jafuri până la turiști vestici senini și stupori tradiționale înregistrate de proprietarii stick-urilor – toate au fost recuperate din piața de vechituri, iar acum, fișierele primesc o viață nouă.Prin alegerea subiectelor, am încercat să documentăm activități ale utilizatorilor diferiți, urmărind și traseul micului device purtător de date. Prin toate contrastele și detaliile imaginilor recuperate putem fi voyeuri ai unor co-realități distante unele față de altele (geografic și social) dar identificabile prin banalitatea și familiaritatea lor. Este bizar să le privim deoarece au o aură a intimității, a rușinii și a naivității pe care a căutat-o artistul oferindu-ne o privire scurtă în dimensiunea amintirilor digitalizate, reactivate din obiecte dormante descotorosite.O macro-temă recurentă în Lapsus anul acesta va fi Antropocenul. Acest termen descrie era geologică curentă, caracterizată de influența activității umane asupra climei datorită creșterii populației, industriei, exploatării, etc. Fiecare proiect artistic care va fi prezentat aici în următoarele luni va rămâne în spațiu, creând o acumulare care va documenta activități umane care sunt, inevitabil, legate de efectul nostru asupra planetei și asupra realității care se schimbă sub masele în creștere de homo sapiens socializați.

Hypercube

Hipercubul e un portal interdimensional, imposibil de înțeles dintr-o singură perspectivă și similar doar practicii clonării spațiului. Este o machetă dar și un perimetru real care recreează fără fidelitate o altă încăpere și invadează Lapsus cu noi calități reflexive. Realitatea hipercubului e îndoielnică, iar odată ce îl pătrunzi te afli în mod simultan aici și acolo, între eter și propria ta percepție.În Hipercub sunt unite dimensiuni într-un mod metaforic și fizic. Ele sunt intersectate prin video-ul cu patru canale folosind oglinzi reale, camere de supraveghere și imagini proiectate pentru a crea o hiper realitate care transformă prezența noastră într-un flux de informație ce se multiplică de la sine. Hipercubul este o instalație care se folosește de estetica spațiului social virtual și de feelingul unui video-call, sau de alienarea materială pe care o produce. Comunicarea instantă prin internet conține semnale noi, limbaje criptate, întrece limitele iluziilor și e un prototip al viitoarelor tehnologii de teleportare.Nulificarea umanului și ecourile spațiale ale acestui act începe cu sunete indistincte, cu aproape-cuvinte…. “Laaaaag!” putem striga pe măsură ce eul digital ne părăsește corpul și intră în rețeaua multimedia-socială a infotainment-ului hiper-consumerist.

The Hypercube is an interdimensional gateway, impossible to understand from just one perspective and similar only to the practice of cloning space. It is both a maquette and a real perimeter, where it unfaithfully represents and recreates a room situated far away only to invade Lapsus with new reflective qualities. The reality of the hypercube is questionable, and once you enter it you are simultaneously both here and there, between the ether and what your own perception identifies as self.In the Hypercube we join dimensions in a metaphorical and physical way. They are intersected through the the 4 channel video using real mirrors, surveillance cameras and projected images to create a sort of hyper-reality which turns our presence into flux of naked information which multiplies itself. The Hypercube is an installation which uses virtual social space aesthetics and the feeling of a video-call, or the alienation this brings with it. Instant communication through the internet contains new signals, encrypted languages, it goes beyond the limits of illusions and is a prototype of future teleportation technologies.The nullification of the human and the spatial echoes of this act begins with barely distinguishable sounds, almost-words… “Laaaaag!” we may scream as our digital self leaves our body and enters the social multimedia network of consumer infotainment.

Gaps of the In Between – dis-play.xyz

Când ne gândim la două spații geografice, trebuie ca acestea să fie aici sau acolo? Trebuie să fie în dualitate ca să existe un spațiu între ele?Suntem încântați să prezentăm următoarea expoziție a colectivului artistic DIS-PLAY în Lapsus. Deschiderea este vineri, 02.10.2020 la ora 20:00 de Noaptea Albă a Galeriilor în Timișoara.DIS-PLAY este un format care, în colaborare cu artiști internaționali, elimină limitele dintre spațiul virtual și cel fizic, precum și separarea dintre spațiul expozițional, actul curatorial, arhivare și creație. Înțelegem emergența artei ca și cultură a memoriei colective și se adresează dizolvării calității de autor. Gaps of the In Between este o expoziție cu artiștii Carlotta Drinkewitz, Delia Jürgens, Tarik Kentouche, Sarafina McLeod and Diego Rios Salvador.

When you think about two geographical places does it have to be here or there? Does it have to be duality in order for there to be space in between?We are excited for the upcoming occurrence/exhibition by the artist collective DIS-PLAY opening this Friday 02.10.2020 8 pm.
DIS-PLAY is a format that, in exchange with international artists, removes the boundaries between virtual and physical space as well as the separation between exhibition practice, curation, archiving and the creation of art. It understands the emergence of art and culture as collective memory and also addresses the dissolution of authorship.
Gaps of the In Between is an occurrence with Carlotta Drinkewitz, Delia Jürgens, Tarik Kentouche, Sarafina McLeod and Diego Rios Salvador.

.

Birdcamp (at Sepale Birdcare)

BIRDCAMP este o tabără de artă care s-a desfășurat la adăpostul de păsări Sepale Birdcare din calea Urseni (maps), Timișoara, între 7 și 11 octombrie, organizat de Asociația Culturală și Ecologică Sepale și Lapsus.

duminică 11 octombrie
Ca structură, proiectul e o tabără și o expoziție în schimbare continuă unde artiștii au fost invitați să lucreze în simbioză cu adăpostul și cu animalele care trăiesc aici, să creeze intervenții artistice sau instalații inspirate din spațiu și elemente de la fața locului.Vizitele se pot face doar pe lumină și vreme neploioasă în zilele și orarul stabilit prin eveniment, cu vernisaj în ultima zi. Atât adăpostul SEPALE cât și Birdcamp sunt proiecte în continuă creștere. Ele sunt entități fluide care pot găzdui ființe, idei și proiecte artistice sau utile pentru îndeplinirea scopului adăpostului: de a crea un mediu pentru coabitare, colaborare, sustenabilitate, prezervare a naturii și ocrotire a păsărilor.

Cu:
Dona Arnakis
Alex Boca
Dorian Bolca
Constantin Fîntînă
Ema Hrițcu
Paul Kovacs
Silvia Moldovan
Alexandra Daniela Satmari

www.sepale.ro

Manifest și Reciclare – Ioana Stanca

Textilele funcționează ca o interfață materială între corpul nostru și lume. Țesăturile oferă protecție, ele sunt prima noastră introducere în experiența lucrurilor externe. Cu toate acestea, majoritatea articolelor de îmbrăcăminte sunt promovate și vândute urmărind criterii ce nu țin cont de sustenabilitate și de mediu.

Atelierul aduce în discuție aspecte importante din istoria artelor textile, cu focus pe momentele din trecutul recent în care acestea s-au impus ca formă de manifest. Vor fi atinse probleme presante precum reciclarea ori risipa de îmbrăcăminte din epoca post-consumeristă.Participanții vor avea posibilitatea să dezvolte un proiect colectiv sau individual reciclând materiale textile uzate, haine vechi, draperii, din care vor trebui să realizeze un banner – manifest care să reflecte preocupările sociale actuale ori subiecte precum crizele globale, relațiile dintre culturi și rase, schimbări climatice, feminism, drepturile LGBT sau digitalizarea societății.

Actul de selectare, deconstrucție și apoi reconstrucție a materiei textile va aduce noi provocări și oportunități. Cum pot aceste piese, reunite în diferite forme, culori și texturi să dea formă și voce ideilor folosind tehnicile specifice mediului textil?Participanții sunt încurajați să-și aducă propriile piese vestimentare vechi ori alte tipuri de obiecte textile (draperii vechi, cearșafuri, etc.) pentru a putea fi utilizate în timpul atelierului. Scopul atelierului este de a lucra într-un mod experimental și ecologic în adiție dezvoltării practicii critice și a abilităților noi.